Traznai la Tate Modern





Am vrut sa las fara comentarii si acest articol dar mi-am dat seama ca acesta este pocinogul artei conceptuale: cere explicatii-suport fara de care este aiurea sau deloc inteleasa. Asa ca, pe langa textele care insotesc in muzeu lucrarile acestea, am sa intervin si eu pe alocuri cu propriile impresii. Aceasta prima lucrare arata un artificiu prin care multe obiecte pretind a se incadra in randul artei: scara. Transforma un lucru mic in ceva urias si batranele vor baga a uimire coltul basmalei in gura.

Chestia care urmeaza este o ciudatenie a unui spaniol parca. Consta in cateva masini automate gen case de marcat care scuipa la un anumit interval cate o hartiuta. Am luat si eu una dar textul nu parea a avea vreo noima.

 

Am mai vazut si acest artificiu, al paslei sau cauciucului taiat aleator si asezat natural in pliuri. Macar dl. Morris are meritul a de a fi avut primul ideea sau de a o pune primul in practica si de a o numi arta. Ce rost plastic mai are insa sa mergi astazi pe aceasi reteta?

Ce sa mai zic despre urmatoarea “opera”. Un om aduna pietricele in drumetiile sale si apoi le aseaza in cercuri concentrice. Daca vedeti o lucrare ca asta trebuie neaparat sa o priviti lung cu barbia sprijinita ganditor in pumn.

Ce nu inteleg la urmatoare lucrare este de ce a fost nevoie de doi oameni ca sa “creeze” asa ceva. Stiu eu o geamgerie la Bucur Obor care face asa ceva in mod curent. Si pun pariu ca oamenii aia habar n-au ca sunt artisti. Sa se duca cineva sa le spuna. Pe risc propriu.

Cititi cu atentie textul explicativ la ceea ce urmeaza. “In 1959, Fontana a inceput sa taie panzele!!!” Trebuia sa se opreasca. Apoi se spune “modalitatile de taiere erau adanc premeditate dar executate dintr-o suflare!!!!” O, Doamne!

 

 

 

Inchei cu aceasta scara pentru ca ii recunosc in textura diafana o urma de speranta pentru arta contemporana conceptuala. Si, daca avea cineva vreo indoiala, nu regret nici o secunda orele petrecute in Tate Modern si consider colectii ca aceasta absolut necesare pentru a ne putea plasa corect fata de lucrarile pe care tinerii de azi ni le prezinta drept “mari gaselnite”.