Dupa ce vezi o lucrare Bridget Riley, te freci la ochi. Eu am avut senzatia aceea de hipnoza pe care o induce sarpele Kaa din Cartile Junglei cu al sau “Trusssst in meeee!”

A doua oara m-am frecat la ochi dupa ce am vazut ca britanicii chiar o pun pe un piedestal pe aceasta astista care a inceput in anii ’60 cu lucrari de genul celor prezentate si a tinut-o tot asa de atunci. A inventat un stil desprins parca din examenele oftalmologice dar a reusit sa devina un nume de referinta in arta contemporana mondiala, tratata ca atare de colectionari, galeristi si muzee. Ba chiar si de capete princiare precum cel al Printului William.

As spune ca Riley reprezinta triumful perseverentei in arta. Si imi place ca britanicii insisi nu cad intr-o prosternatie gratuita in fata lucrarilor sale. Am gasit o dezbatete in ziarul The Independent care avea ca titlu: “Este arta lui Briget Riley cu adevarat arta plastica?” Am sa va las pe fiecare dintre voi sa raspundeti la aceasta intrebare. Ce remarc si admir este tenacitatea de sistem a Marii Britanii prin care o promoveaza spectatulos pe Riley, ii achizitioneaza lucrarile pe care le-am vazut si la Tate Britain si – intr-o selectie mai consistenta – la Tate Modern. Bravo lor!

Inca ceva: credeti ca Riley picteaza singurica lucrarile pe care adesea le expune nu pe panza ci pictate ad-hoc pe peretii galeriilor? Gresit! Are asistenti, absolventi si ei de pictura, care ii fac munca. Mi-l si imaginez pe Perjovschi distribuind asistentilor copii ale lucrarilor sale din carnetel pentru a le desena la scara pe pereti! What’s wrong with this picture? cum ar intreba englezii, ca tot suntem pe terenul lor…