Muzeul din Baia Mare m-a surprins prin extraordinara sa colectie, cu lucrari foarte bune, apropiate ca valoare, la un nivel ridicat. Asta face ca parcurgerea salilor sale sa para o baie intr-o substanta mai densa decat apa dar la fel de racoroasa si placuta. Ca sa continui metafora, am simtit cum siroiau de pe mine impresii si senzatii multa vreme dupa ce parasisem muzeul, ca atunci cand iei cu tine pe mal ceva din adancimea si gustul marii si dupa ce iesi pe plaja.

 

 

Muzeul mai are o particularitate extraordinara. Cuprinde lucrari realizate exclusiv de artisti care au trecut pe la Baia Mare si au creat acolo. Si acest criteriu contribuie la senzatia de omogenitate a expozitiei permanenta fara sa fie vreo clipa monotona. Mentionez ca muzeul este condus de multa vreme de Tiberiu Alexa, care isi apara domeniul ca un leu.

 

 

Va invit sa admirati o prima parte din selectia consistenta pe care am facut-o in timpul vizitei. Voi reveni.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Remarc ca – probabil dupa modelul MNaR sau dupa vreo directiva bizara de la centru – muzeul din Baia Mare a aplicat solutia zugravirii in culori puternice a peretilor salilor de expozitie. Este un efect nefericit care altereaza perceptia cromatica a picturilor. Sa speram ca la urmatoarea renovare se va reveni la neutralitatea albului. Rosul acesta cel putin compromite serios atmosfera de consum a picturilor pentru privitor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa cum spuneam, voi reveni cu mai multe materiale de la Baia Mare