Tablouri frumoase, autori necunoscuti




Viky Manaila


Sambata, 16 aprilie 2011 ora 17.00, la standul editurii Monitorul Oficial din cadrul Targului Bookland – AFI Palace Cotroceni, domnul Tudor Octavian isi va lansa cartea “Tablouri frumoase, autori necunoscuti”.

Lucrarea va fi prezentata de autor impreuna cu criticul de arta Pavel Susara.

Redau in avanpremiera cateva randuri din inceputul cartii in speranta de a va starni curiozitatea si de a va determina ca sambata (in ciuda prognozei meteo nefavorabile) sa veniti la lansare.

O DESLUSIRE DE INCEPUT…


Inainte de sfirsitul lui decembrie, 1989, cartea aceasta putea fi scrisa oriunde, in Occident, dar nu si in Romania.

Prin cuprins, prin ilustratii,prin angajament, prin adresarea catre cititori si prin deschiderea culturala, ea e o derivata a comertului cu antichitati si lucruri de arta. E un indreptar pentru noile generatii de colectionari, in consecinta unui complet de preocupari interesind nemijlocit piata artei.

Un complet de preocupari practic necunoscut pana acum doua decenii, insa activ si generalizat in afara granitelor imperiului comunist.

Colectiile si colectionarii din Romania au suportat o agresiune continua si piata artei a constat mai ales din constringeri, decit din libertati. Firavul comert de arta autohton de dupa razboi, a degenerat, pina in decembrie, 1989, sub un control statal atat de drastic si de descurajant, incat e mai propriu sa vorbim de o absenta. 

Am realizat pentru prima oara dimensiunea dramatica a acestei absente in Statele Unite, colindind la inspiratie galeriile, tirgurile duminicale si vadurile negotului cu antichitati, si apoi, cu o naiva motivatie  si conduita comerciala, in Germania, Franta si pe alte piete ale artei din Europa. Am invatat insa un cite putin peste tot, care mi-a schimbat cursul somnolent al vietii.

La New York, discutind cu un galerist, la modul utopic si patriotic, cum gindeam eu atunci, sansele unor pictori romani de a expune si vinde lucrari peste Ocean, acesta a fost foarte explicit: Marfa gasesti oriunde, dar o piata a artelor ca in America, niciunde. Noi am construit aceasta piata, iar voi ati vrea s-o luati de-a gata. Piata se cucereste. E o investitie enorma, o masinarie, care se apara de invazia celor care n-au piata.

Logic e sa discut toate chestiunile pietei noastre de azi prin referire la structura internationala a comertului de valori artistice, respectiv la unele particularitati din tarile cu care vrem sa ne compatibilizam.

Pe toate pietele de arta ale lumii exista un interes sporit pentru artistii ignorati din al doilea plan, pentru creatia provinciei, pentru reevaluarea unor creatii indelung neluate in seama. Se colectioneaza de toate, iar pictura mai mult ca oricind. Poate si ca un recul compensator la cultul vedetelor, la mondializarea statutului de supra-oameni a unor pictori cu un exagerat aplomb comercial.

E vorba asadar de reconsiderarea unui imens fond de opere, care au avut cindva o identitate, care si-au pierdut-o si care intra acum, datorita accesului rapid la informatie, intr-un proces de recistigare a identitatii. Nimic nu se pierde, totul se redescopera, totul se cistiga.