Incep prin a spune ca sunt convins ca alaturarea din titlu nu va multumi nici o casa de licitatii mentionata. Artmark, o firma inca tanara si foarte business oriented, a spulberat piata de arta si a recompus-o apoi dupa un plan bine pus la punct. S-a plasat categoric si impetuos pe primul loc in cifra de afaceri si a reusit sa faca din comertul cu arta o adevarata voga a celor cu lichiditati in acesti ultimi trei ani de criza economica. Are deja realizari mari si planuri si mai mari.

De cealalta parte, Goldart se pretinde o intemeietoare de traditii pe piata de arta. Este eminamente o afacere de familie, familia Ghildus, si s-a simtit vexata in confortul sau de modelul pe care Artmark l-a adus pe piata. Dar in acelasi timp s-a simtit si obligata sa faca un salt inainte pentru a ramane in joc. S-a primenit, a investit, se zbate sa ramana in prima Liga unde credea ca are rezervat un loc pe viata.

Prin aceasta comparatie si prin efectele competitivitatii eu cred ca au de castigat aceia care inca mai ezitau si se intrebau daca plasamentul banilor in tablouri si sculpturi este cu adevarat si o investitie. Acum stiu sigur ca da si din ce in ce mai multi capata curajul de a scoate din cont zeci si chiar sute de mii de euro pentru o panza cu culori pe ea. Este un semn suprem de normalitate!

Pretextul de la care a plecat acest articol insa este cel al mutarii celor doua case de licitatie in sedii noi. Mai sus este noul sediu Artmark, Palatul Cesianu Racovita din strada CA Rosetti nr.5, la o aruncatura de bat de Ateneu si de Palatul Regal. Este o asociere cu un pedigree la care Artmark rezoneaza. Veti avea placute surprize fata de acasta cladire si fata de ansamblul imobiliar de acolo care va deveni un centru cultural.

Acesta este omul Artmark: Alexandru Baldea. Avocat de profesie dar de fapt obsedat de arta si de promovarea/valorificarea ei, in cel mai bun sens al cuvantului. Nu sunt eu in masura sa fac aceasta apreciere – si tocmai de aceea reproduc opinia unui adevarat avizat – dar Alexandru Baldea este cel mai instruit si horatat cunoscator de arta din Romania. Chiar daca nu vrea sa lase acest lucru sa se vada.

“Rivalul” sau, cel putin in acest articol, este Alexandru Ghildus, designer, fost presedinte al U.A.P, sef de catedra la UNARTE si remanent inertial a 25% din casa de licitatii Monavissa, din activitatea careia s-a retras insa de facto de cand s-a lansat Goldart. Un om al sistemului, am putea spune. In acte nu este actionar al Goldart dar este de fapt motorul organizatiei si principalul sprijin al sotiei sale, Luminita, care este oficial proprietara Casei. Echipa este intregita de fiul lor, Mihnea, designer precum tatal si actionar Goldart precum mama.

Luminita (95%) si Mihnea Ghildus (5%), actionarii Goldart.

Luni, 11 aprilie, Goldart isi va inaugura noul sediu, un etaj foarte bine aranjat si adaptat de la intersectia bulevardului Dorobanti cu strada Washington.

 Saptamana care tocmai incepe va fi dominata de cele doua case. Miercuri, la Mariott, Artmark are o dubla licitatie, de art nouveau si de arta contemporana. Joi, chiar la noul sediu, Goldart va avea o strigare din ritmul bilunar obisnuit dar cu cateva loturi absolut exceptionale semnate Tonitza si Luchian.

Iata imagini suplimentare din noile sedii ale celor doua case:

Goldart

Se remarca un amplu spatiu de expunere, modern si luminos, a carui modularitate il face capabil sa sustina (cu minimum de costuri) sesiunile de strigare, expozitii si alte evenimente.

Si acum

Artmark

Intamplarea face sa stiu mai multe despre Artmark datorita transparentei lor si a eforturilor de marketing prin care si-au castigat simpatizanti in presa si cumparatori printre sceptici. O parte consistenta din acest merit ii revine directorului comercial Mihail Stomff:

 Din echipa Artmark fac insa parte multi oameni, poate peste 20, extrem de dedicati.

 

Secretul reusitei Artmark este, cred eu, amestecul subtil intre inteligenta si emotie, cu care au resit sa convinga multa lume de posibilitatile de profit si imagine pe care ti le poate oferi un tablou plasat acasa pe perete. Manuela Plapcianu, detinatoarea a 10% din Artmark, este fosta directoare a BancPost. A facut fara doar si poate lumea de business sa se uite mai cu atentie la potentialul investitional al artei plastice. Recent, Artmark prin dna Plapcianu s-a asociat cu dl Eugen Voicu pentru a crea un fond de investitii ale carui plasamente for fi facute exclusiv in arta. Fondul nu este inca operational dar promite sa fie un instrument interesant.

 

Majoritatea sesiunilor de strigare ale Artmark s-au desfasurat la Mariott.

 

Doamna Ruxandra Garofeanu, unul dintre cei mai apreciati experti de arta de la noi, face parte din echipa Artmark. Nu pot vorbi decat cu afectiune despre dumneaei pentru ca m-a ajutat personal sa-mi fixez mai bine notiunile de evaluare si de piata intr-ale artei si a acceptat sa-si “oficializeze” protectoratul devenind membra in Consiliul de Excelenta al portalului pe care va aflati acum, Artindex.

Acest material nu cere nici o concluzie si nici nu este un portret absolut al caselor de licitatie de la noi. Nici macar nu le-am pomenit. O fac acum: Alis, Monavissa, Goldart, Quadro (Cluj), Artmark, Calusarii (Oradea, Cluj si Basel-Elvetia!) si AraArt.

Am scris articolul din nevoia de a-mi structura, in vazul lumii, niste informatii. Vreau numai sa cred ca nu ne aflam intr-o bula artificial umflata ci pe o curba fireasca si firesc accelerata in nevoia de a prinde din urma piata europeana de arta. 

Exista trei preocupari in acest moment, dupa propria mea calificare:

a) sa crestem suficient si repede pentru a ne compara cu pietele interne de arta ale Ungariei si Poloniei, de exemplu, unde pictorii nationali au sarit demult de cota de un milion de euro.

b) sa nu uitam pe drum sa tragem in sus si cotatia artistilor contemporani. Mai degraba cu astfel de semnaturi am putea iesi la bataie pe pietele externe in stil mare, pentru ca prin efort individual sau de galerie unele varfuri de lance au strapuns deja pietele europeana si americana.

c) sa trecem cu bine de momentul in care oamenii care au investit in arta sedusi de rate de profitabilitate de 15-30 la suta pe an, sa se convinga ca acestea sunt reale iar plasamentul lor suficient de lichid pentru a-l transforma la loc in bani daca vor dori.

Eu le urez succes tuturor si zburd in continuare pe acest teren care pana nu demult era un maidan. Incepe sa semene din ce in ce mai mult cu un parc.