IN LUCRU!

Pun ramasag cu multi dintre dumneavoastra ca, desi poate jurati cu mana pe inima ca n-ati auzit niciodata de Radu Rodideal sau de Alex Leon, de Vladimir Zamfirescu poate (as dori ca cititorii fideli ai blogului sa nu sara ofensati, ramasagul nu e pentru cei familiarizati cu arta moderna si contemporana :), le stiti cel putin o lucrare, ati vazut-o, ba mai mult, ati tinut-o in propriile maini.

Imi sustin afirmatia pe increderea ca ati ajuns in posesia a cel putin un exemplar din cele peste un milion vandute de Jurnalul National in revigorata colectie Biblioteca pentru Toti. Acest articol este menit sa accentueze si sa salute un fericit mariaj intre literatura si arta plastica. Ma voi justifica imediat insa inainte de a vorbi despre prezentul colectiei, vreau insa sa execut un larg viraj istoric, mai amplu de un secol, pentru a prezenta succint originea si istoria captivante ale acestei colectii.

BPT este un brand in istoria editoriala a Romaniei. Nu multa lume stie ca seria a fost inaugurata in secolul al 19-lea, in 1895 cand a aparut volumul cu numarul 1 cu “Povesti alese” de Hans Christian Andersen, in traducerea si sub coordonarea editoriala a folcloristului Dumitru Stancescu care a fost si primul director de proiect al BPT. Fenomenul s-a nascut datorita editorului Carol Muller care se inspirase din seria de carti de buzunar care aparusera de numai doi ani la Leipzig “Universal Reklam Bibliotheck”. Declaratia de principii a BPT, in cuvintele dlui Stancescu, era editarea de “carti bune, bine alese, frumoase, interesante si bine traduse, culese din toate productiile spiritului omenesc.”

Impactul trebuie sa fi fost colosal pentru ca Muller si Stancescu tiparesc numai in primul an de existenta al BPT 40 de titluri intr-un tiraj de jumatate de milion de exemplare. Asta insemna o carte la fiecare 14 romani, in conditiile in care la fine de secol 19 Romania avea 7 milioane de locuitori.

Cu toate acestea Muller da faliment si in 1899 vinde colectia Editurii Alcalay care o va edita pana in 1942. Coordonatori au fost de-a lungul acestor ani A. Alecsandrescu-Dorna, Victor Anestin, Haralamb G. Lecca si Vasile Demetrius. Alcalay sarbatoreste in 1916 tiparirea numarului 1000 din seria “originala”.

Ca intotdeauna in istorie, muzele au tacut sfioase in vremuri de razboi ba chiar au servit drept lautari de conjunctura celor care intelegeau forta “culturii’ in a-si promova propriile interese. Politice, sa zicem. Acest aspect se vede si din multe titluri ale colectiei dupa anul 1950. In anii razboiului si imediat dupa aceea (1943-1949), responsabilitatea editarii revine editurii SOCEC. Anii 50 inseamna o semi-degringolada a BPT. Volumele apar fara numar de serie la editura “Cartea Rusa”, “Editura pentru Literatura si Arta si Editura ARLUS (editura tineretului al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist). Dar apare.

1960 inseamna un nou inceput pentru BPT. La propriu. Seria este reluata de la nr 1. cu “Poezii” de Mihai Eminescu, in acelasi format mic, “de buzunar”, cum au dorit parintii colectiei, cel care ne este probabil cel mai familiar tuturor. Editarea este asigurata de Editura se Stat pentru Literatura si Arta. Editura pentru Literatura iar din 1970 de Editura Minerva, mostenitoare indirecta a Editurii Fundatiilor Regale “Carol al II-lea.”

De notat ca din 1965, seria BPT are coperti color, cele cu care suntem probabil cel mai familiari cel mai multi dintre noi.

Cand sarbatorea 100 de ani de existenta, in 1995, coordonator de colectie era dna Ecaterina Taralunga, din scrisele careia am extras si majoritatea informatiilor de pana acum. In Biblioteca pentru Toti se acumulase deja un tiraj de peste 200 de milioane de exemplare intr-o serie totala de aproape 3 mii de titluri. O coloana vertebrala a culturii romane de care sunt sigur ca este legata intr-un infinit sistem nervos, cel putin o lectura a oricarui roman care citeste acum acest articol.