traducere articol scris de FRANCESCA GIULIANI – Repubblica

Culoarea care reprezinta mai bine pe Van Gogh a inceput sa devina ocru din cauza unui pigment. Cercetatorii de la CNR si de la cateva universitati au descoperit procesul chimic care ameninta capodoperele.

Killer-ul era ascuns in tuburile de culoare pe care impresionistii, si ca ei, multi dintre artistii sfarsitului de secol XIX, le cumparau din magazinele mici, un semn de modernism seducator, o experienta aproape “de consum” al avangardismului care apoi, vazut pe panza, se transforma intr-o lumina extraordinara, in ceva cu totul nou, nemaintalnit pana atunci. Asa i s-a intamplat si lui Van Gogh, mai mult decat celorlalti: pentru galbenul sau, adevarata lumina pe panza, s-au consumat oceane de cuvinte fara a defini in intregime forta lui. Chiar si pe paleta de culori a artistului Florii Soarelui exista culoare din acele tuburi care contineau, pentru prima data in vremea revolutiei industriale, cromatul de plumb care dadea apoi galbenul crom, tonalitate care a facut atatea opere de arta celebre in mod definitiv. Aceasta substanta pune astazi in pericol “Floarea Soarelui” care risca sa se stinga, galbenul devenind gradual ocru si apoi, in cateva decenii transformandu-se in maron opac. O degradare care ar putea aparea in lant si la capodopere ale unor artisti ca Manet, Pissarro, Seurat, Renoir.

Sa salveze “galbenul lui Van Gogh”, sa-l protejeze de degradarea datorata trecerii timpului si sa-l pastreze intact pentru cine poate sa-l vada intr-un viitor indepartat – reprezinta obiectivul studiilor conduse de un grup de cercetatori din patru tari europene, de la Institutul de stiinte si tehnologii moleculare CNR, de la departamentul de chimie al Universitatii din Perugia si de la Universitatile din Anversa, Delft si Grenoble, sediul Synchrotronului European, ale caror rezultate au fost publicate recent in revista “Analytical Chemistry”.

Evident ca in timpul cercetarilor era necesar sa se pastreze intacte tablourile: pentru aceasta, intr-o prima faza cercetatorii au utilizat mostre de culoare prelevate din tuburile pastrate pana acum de catre artistul fauvist Rik Wouters (1882-1913) imbatranite artificial cu ajutorul luminii, tinute pentru 500 de ore sub o lampa de raze ultraviolete; in cele trei saptamani care au urmat galbenul stralucitor a capatat o culoare ciocolatie. Doar intr-una din faze cercetarea a privit mostre de galben prelevate in trecut din doua tablouri ale lui Van Gogh aflate sub riscul deteriorarii: Malurile Senei (1887) si Vedere din Arles cu irisi (1888), expuse la Muzeul Van Gogh din Amsterdam. Analize complexe de tip spectroscopic au implicat mai multe institute europene: inegrirea s-a demonstrate a fi legata de reducerea Cromului VI in Crom III, reactiile fiind explorate intr-o infinitate de detalii.

Constanza Miliani, cercetatoare la CNR si autoarea publicarii alaturi de Letizia Monica, clarifica:

“Galbenul pe baza de cromat de plumb, galbenul crom, sunt caracterizate de o stabilitate chimica si fotochimica scazute care se manifesta in timp cu o transformare accentuate in maron. In timpul cercetarilor pigmentii au demonstrate o reactivitate crescuta la agenti atmosferici ca lumina, temperature si umiditatea, comparative cu alte materiale naturale ale artei traditionale”.

Cercetatorii incearca acum sa inteleaga ce conditii favorizeaza procesul si posibilitatile de a-l incetini, deoarece nu toate tablourile lui Van Gogh au suferit aceeasi alterare: in seria de Floarea Soarelui, varianta pastrata de National Gallery din Londra mentine tonalitatile de galben in timp ce varianta de la muzeul Van Gogh din Amsterdam a luat o turnura clara spre maron.

 “Acest tip de cercetari este fundamental pentru aprofundarea cunostintelor asupra invechirii picturilor si asupra modalitatilor mai bune de ale conserva pentru generatiile viitoare”, este comentariul Ellei Hendriks, de la muzeul din Amsterdam. In Italia sunt doua tablouri ale lui Van Gogh conservate intr-un muzeu de stat – Arlesiana (1890) si Gradinarul (1889), ambele la Galeria Nationala de Arta Moderna din Roma. Directoarea Maria Vittoria Marini Clarelli subliniaza importanta de “a conserva aceste opere pentru viitor, chiar cu mijloace particulare care insa nu exlud si expunerea acestora. Este posibil sa se ajunga la o circulatie mai complexa cu ocazia expozitiilor”. Dar rezultatele cercetarilor asupra galbenului lui Van Gogh par a indica o solutie de represalii: pentru a proteja picturile si a salva culoarea care celebra lumina, este chiar lumina cea de care trebuie sa le indepartam.