Pornind de la acest citat al lui Brancusi, nu ma pot abtine sa ma intreb ce s-ar fi intamplat DACA Brancusi s-ar fi intors in tara? Este poate tema unei dezbateri dar nu este locul aici.

Am fost asadar la Ateneu. S-au adunat 37 de oameni, dupa numaratoarea jandarmilor care supravegheau discret buna desfasurare a manifestatiei pe care si ei dar mai ales organizatorii, o asteptau de zece ori mai ampla. A fost frig, e drept. Ce sa faci daca si Brancusi si Eminescu s-au nascut iarna…

Cam acesta a fost apogeul evenimentului, cand lantul uman menit – pe hartie – sa dea ocol Ateneului s-a transformat intr-o hora in fata cladirii. Remarc insa ca interesul presei a fost mare, am vazut acolo TVR (voi reda aici si stirea difuzata in Telejurnal), Prima TV, Antena 3, Mediafax, agentii de presa internationale (Associated Press cu siguranta). Asta a facut ca putinii participanti sa aiba cat de cat sentimentul unui rost si sa nu alunece intr-o stinghera penibilitate.

Cu scuze anticipate catre cei pe care nu stiu sa-i numesc, i-am remarcat printre participanti pe Doru Braia, pe sculptorul Bogdan Iacob, pe artistul Ioan Nemtoi, a aparut meteoric si Varujan Vosganian (dar la fix ca sa se prinda in hora. Deh, instinct de politician 🙂

 Chiar daca nu intelegeau ei prea bine semnificatia mesajelor pe care le purtau pe spate sau pe piept, vreau sa remarc prezenta mai multor elevi la liceul Tonitza. Felicitari tuturor celor care si-au asumat gestul de a lupta pentru ideea de cultura.

 Adevarata sarbatorire a lui Brancusi a inceput insa abia cand, dupa o ora, grupul s-a disipat iar Bogdan Iacob i-a trecut strada – la propriu si la figurat – pe elevii de la Tonitza pentru a vizita Galeria de Arta Moderna unde oricine poate vedea si atinge o sculptura a gigantului nascut la Hobita.

Si voi mai aveti o sansa: maine duceti-va la MNaR!