Nicolae Tonitza, Francisc Sirato, Stefan Dimitrescu si Oscar Han se gandeau in 1925 cum sa faca fata schimbarilor care suierau amenintator pe piata de arta europeana si romaneasca. A fost destul de simplu as zice sa se ajunga la decizia formarii unui grup care sa organizeze odata pe an o expozitie colectiva cu vanzare. Grupul a rezistat de facto pana din 1926 pana in 1934, chiar si dupa moartea lui Dimitrescu.

Aproape 80 de ani mai tarziu, Fundatia Art Society – care functioneaza ca parte complementara a prosperei case de licitatii Artmark – a decis sa faca o inteligenta dar fara doar si poate costisitoare investitie, si a adunat laolalta lucrari ale celor 4 din perioada in care actionau in mentionatul grup. Aceasta expozitie care se incheie astazi dupa 3 luni de stat pe simeze, a adunat aproximativ o mie de vizitatori si s-a incheiat cu o dezbatere organizata de presedinta Art Society, doamna Ruxandra Garofeanu. Am sa revin cu fotografii si observatii de la acest eveniment suprapus in mod fericit in cadrul Zilei Nationale a Culturii, 15 ianuarie, dar deocamdata vreau sa accentuez faptul ca efortul logistic si financiar depus cu ocazia acestei expozitii, rapiditatea cu care a fost organizata si zumzetul pe care a reusit sa-l creeze, sunt comparabile cu orice eveniment similar din orice oras civilizat de pe planeta aceasta. Expun numai cu titlu documentar cele 10 surse diferite (11 conform organizatorilor) din care au fost procurate – dupa multe negocieri, hartogarie si polite de asigurare platite – lucrarile care ne-au stat la dispozitie aproape 3 luni.

Al doilea aspect pe care vreau sa-l punctez este acela ca este prima oara cand am vazut mai multe lucrari semnate Dimitrescu intr-un singur loc si eu – in ciuda opiniilor mai avizate – ma declar de acum incolo un admirator al acestui pictor.

Aceasta expozitie memorabila inseamna o resuscitare pasagera a unui efort interbelic ce poate fi interpretat fie si numai in cheie economica, fara un suport ideatic in spate al celor 4, dar cred ca Art Society si-a atins scopul, aflat in prezent si in viitorul apropiat: acela de a readuce aminte celor care se uita azi pe piata de arta pentru eventuale achizitii de ce Tonitza, Sirato, Dimitrescu si Han sunt artisti de portofoliu in care merita sa investeasca.

Si mai inseamna cred ultima expozitie pe care o vom vedea in sediul Artmark din str Luca Stroici. Cu explicatia voi reveni intr-un articol viitor.