de Ruxandra Garofeanu

 Nu-i obligatoriu sa citesti Anatole France, Corneille, Dante, Cervantes sau, mai spre noi, Camus, Jean Genet, Maritain…pentru a fi un excelent gravor. Dar nu poti fi un gravor de anvergura umanist-moralista daca numele lor iti raman straine.

Chirnoaga ramane, pentru cei care l-au cunoscut,un artist cu o cultura aparte,insusita pana  a se confunda cu ea, pana a se initia in tainele ei profunde, devenindu-i astfel un instrument extrem de folositor. De aceea a ales, cand i-au consonant cel mai bine, Infernul lui Dante, versurile lui R.M.Rilke sau cine stie ce alte scrieri fundamentale pentru civilizatia noastra, ilustrandu-le. Niciodata alese la intamplare, din condescendenta, ci numai la unison cu aspiratiile si crezurile sale. Nimic nu l-a descurajat definitiv,  dovedindu-se un bun si constant luptator , iar excesul de energie, prea-plinul din el si l-a revarsat in aceasta “plus existenta”, cum denumea prietenul sau, Ion Frunzetti, creatia dar si in ocrotirea talentului confratilor mai tineri precum Iosif Teodorescu, Valentin Ionescu, Gica Leolea, Dan Erceanu, Ion Panaitescu, Iuri Isar s.a.m.d. Pe unii i-a invatat meserie, pe altii scoala vietii, incat ma intreb dece nu s-o fi facut dascal, pentru ca avea stofa.

 Menit sa ne tulbure,asa cum suna si citatul din René Char, care i-a insotit majoritatea albumelor aparute:  “Ce qui vient au monde/ pour ne rien troubler / ne merite ni egards / ni patience”, punandu-ne in fata marilor probleme ale existentei, chestionandu-ne,torturandu-ne cu intrebari dar oferind si raspunsuri, infricosandu-ne, cum bine meritam adeseori, dar tot el gasindu-ne izbavirea pe drumul drept al vietii.

 Chirnoaga nu e un sfant , nu a fost fara de pacate, dimpotriva. Raul insa l-a macinat,  mai in toate ipostazele sale : politice, sociale, economice – l-a iritat si n-a trecut nepasator pe langa el pentru a se ascunde intr-un culcus caldut. Nici n-a vrut asa ceva. Chiar atunci cand dormea, un ochi ii sta de veghe. A crezut, a sperat aidoma lui Leonardo, unul din marii sai mentori, in izbanda spiritului. Monstrii sunt inevitabili dar,in momentele cele mai grele, fara scapare iminenta, poti zbura , poti evada din zonele terifiante, malefice prin intermediul gandului, al imaginii…

 Mi-a facut impresia ca a alergat o viata intreaga fara a dobandi ceea ce cauta. Nu masini, vile luxoase, garderobe, ci partea de puritate si semetie, justificate candva, azurul launtric   aproape disparut din noi toti si inlocuit cu zgura. Pasional si timid deopotriva, orgolios si modest, raporturile constiintei cu universul par a-i fi stat pe prim plan. Si, in pofida faptului ca nu a fost cotat drept un artist comod, ca nu a facut ” lucruri frumoase”, in sensul cel mai tern si comun al termenului, decat poate caii, celebrii si inegalabilii sai cai ( era un mare iubitor al acestor animale si unul din putinii capabili sa le exprime mandria,  spiritul de independenta, inteligenta), unele fecioare si maternitatile, Marcel Chirnoaga si-a gasit locul in sufletul celor care stiu pe ce piedestal trebuie pusa arta autentica.

 Si special pentru cititorii Artindex, unul dintre putinele desene ale lui Marcel Chirnoaga, aflat intr-o colectie privata.

 “Unul din Infinit” – 60x90cm