*** Elena Andrei – “Autoportret ambiguu”, 2007 ***

Mentorul meu mi-a spus in repetate randuri ca deplange abandonarea “maiestriei” din majoritatea artei contemporane. Inclinatia pentru studiu, rationament, esafodaj ideatic, aplecare asupra materiei, transfer de cunostinte si respect pentru predecesori, perseverenta in creatie si anduranta fizica si nervoasa, a fost frivol abandonata pentru senzatie, imediat, spontan (a se citi superficial), speculativ si frugal. Asa ca atunci cand aud ca un pictor lucreaza la o panza luni de zile, ani chiar, contrastul fata de “mainstream” este cu atat mai vizibil. Si evident, imi face o mare placere sa ma asociez cu astfel de artisti si este onorant sa pot scrie despre ei. Sau ELE, cum s-a dovedit a fi in ultiuma vreme. Pentru ca dupa Ursa si Cadar am ajuns si in atelierul Elenei Andrei la care am gasit o fabuloasa luciditate si constiinta artistica de sine, temeinic sustinuta de concepte, schite, crochiuri si viziune.

 

*** Cartile, mereu aproape ***

 

De ceva vreme, Elena Andrei lucreaza la o serie care ii va cuprinde pe cei 12 arhangheli biblici. Panzele sunt mari si elaborarea merge pana la detalii, toate justificate si atent studiate. Din cate stiu, Elena a parcurs o treime din drum si a trminat deja 4 servitori ai lui Dumnezeu: pe Gabriel, Mihail, Uriel si Rafael. La fiecare panza lucreaza intermitent si trei luni de zile, iar fiecare opera este precedata de studiul aplicat al fiecarui personaj.

*** De la stanga la dreapta: Arhanghelul Uriel, Arhanghelul Rafael, pictorita Elena 🙂 si Arhanghelul Mihail ***

*** Caiete de studii ***

Arhanghelul Gabriel:

Arhanghelul Mihail:

 

Arhanghelul Uriel:

Talentul Elenei a fost identificat si cultivat inca din copilarie, in Pitestiul natal. Ceva imi spune ca posibilele origini grecesti si o atenta crestere, i-au indus un spirit ordonat care ii prinde si ii va fi de mare folos in viata. Poate nu este o intamplare ca prima “personala” are loc in primaria orasului Possidi, in Grecia, in 2002 iar urmatoarea, in 2005, la sediul comunitatii grecesti din Pitesti. Vorbeste o multime de limbi straine, stie cu precizie cate articole s-au scris despre ea, incepand cu cel intitulat “Copiii talentati ai Pitestiului” in 2001, a dezvoltat un sistem sofisticat de particularizare a panzelor sale pentru a se proteja de falsificari si alte fraude si – in general – stie din vreme ce teme urmeaza sa abordeze si isi ofera suficient timp pentru un proces mental de coacere si dospire a operei ce va sa iasa din mainile, mintea si inima ei.

Partenerul tarcat al Elenei este curiosul si bagaretul pisoi Simao :

 

Aceste rafturi cu papusi imi aduc aminte de Carolina Iacob la care am vazut, si in atelier si reprezentate in panze, multe chipuri ale copilariei. Cand spun papusi, ma gandesc si la cele de colectie cu cap de portelan si fac automat legatura – fortata poate – ca Elena s-a specializat si in pictura pe portelan. Mai pune umarul si la un soi de coagulare a generatiei din care face parte si colaboreaza la proiectul ArtClue, revista de arta contemporana coordonata de Adriana Capraru care s-a transfromat in reper pentru arta tanara de la noi.

*** Elena Andrei – “Autoportretul unui sangvinic intr-o primavara de aer”, 2007 ***

O serie de autoportrete in diverse chei, realizate in 2007, cand Elena absolva pictura la clasa profesorului Sorin Ilfoveanu la UNAB. Urmeaza masteratul in pictura la clasa profesorului Catalin Balescu. Asta ca un varf, sau ca un platou inalt a ceea ce se cladise deja. Elena a studiat vreme de opt ani pianul si are o diploma de design urban de la Liceul “Dinu Lipatti” din Pitesti. Toate aceste competente creaza – imi imaginez – un decoct efervescent intr-o persoana iar rezultatele nu pot fi decat spectaculoase.

*** Elena Andrei – “Autoportretul unui coleric intr-o vara de foc ***

Intr-un gest temerar as spune, Elena Andrei si-a trimis cele mai multe panze la plimbare. A reusit sa creeze un itinerar international pentru opera sa, a investit in transportul lucrarilor in Statele Unite si urmeaza o serie de expuneri pe continentul Nord American. Este vorba in primul rand de seria celor 5 simturi pe care o expun si eu, virtual, in continuare.

 

***Toate cele cinci panze fotografiate impreuna. Fiecare are 170×90 de centimetri ***

Si acum pe rand:

*** Pipaitul. (l-am pus primul intr-o clasificare personala pentru ca recent am citit ca daca nu ne atingem, imbratisam cu altcineva, ne imbolnavim grav si murim. Copiii neimbratisati cresc alienati si tarati de boli ***

 

*** Gustul: ***

 

*** Mirosul: ***

 

*** Auzul: ***

 

*** Vazul: ***

*** Elena (nascuta chiar de Sf Constantin si Elena ) in universul ei domestic. Evident se colectioneaza in primul rand pe sine dar cultiva si schimbul cu alti artisti prieteni dupa cum am vazut ca se practica in lumea artistica ***

Dintr-o serie de nuduri realizata intre 2004 si 2008, am ales aceasta pereche. Mi-au placut enorm si titlurile pe care autoarea le-a dat.

*** Elena Andrei – “Nemuncita, frumusetea moare”, 2008 ***

 

*** Elena Andrei – ” Sunt lacom ori sunt vesnic nesatul”, 2008 ***

Pofta si nesatietatea sunt pana la urma atributele tineretii nestapanite, impetuoase si gata sa inceapa proiecte cosmice. Elena are doua avantaje care, cred eu, n-o vor face sa cada in ispita tentatiilor nerealiste: este femeie, deci mai prudenta, si are o baza culturala viguroasa care ii face ca pasii sa cada pe teren stabil si nu pe parsivul nisip miscator. O baza pe care se poate construi pana la cer.