Nu stiu cum sa explic, dar cand am vazut desfasurarea de forte a Artmark de la Opera Romana, mi-a venit in minte o scena din King Kong care face ferestrele sa tremure iar femeile sa-si stranga inspaimantate copiii la san si sa se zavorasca in case.

Cu un talent fara precedent pe piata romaneasca, Artmark face banii sa circule. Vinde mult, la preturi mari si cheltuie pe masura pentru organizarea si promovarea fiecarui eveniment. Pentru licitatia de azi, dedicata impresionismului si postimpresionismului romanesc, Artmark a adunat 127 de lucrari si probabil va aduna diseara cea mai mare suma incasata vreodata de o casa de licitatie de la noi. In plus, are ambitia sa depaseasca propriul record inregistrat cu Aise de Camil Ressu si sa vanda cu peste 160 de mii de euro un Car cu boi al lui Nicolae Grigorescu.

Ceva imi spune ca Artmark nu iubeste prea mult hazardul si ca toata aceasta desfasurare de forte este urmarea unor calcule bine facute. Probabil ca mizeaza deja pe cel putin o oferta pentru acest Grigorescu si nu are de gand sa scada sub pragul de 70 la suta inregistrat la licitatia de asta vara, ca procent din numarul de loturi oferite.

 Am vizitat expozitia aseara tarziu si l-am gasit pe directorul comercial Mihail Stomff pe baricade, asteptand colectionari din tara si manevrand vizitatorii, laptopul si telefonul aproape simultan. Cunosc si o mare parte din restul echipei Artmark si marturisesc ca oamenii acestia sunt mai motivati decat orice japonez care lucra la Toyota in anii ’90. Sa fim bine intelesi: tot profitul este scopul final al acestui antreprenoriat dar pentru a ajunge acolo, drumul este presarat cu multa pasiune si disciplinare a pietei de arta de la noi. Este poate diferenta dintre un arendas care apare pe tarla numai toamna pentru a incarca sacii in caruta si un fermier care desteleneste ogorul inca din primavara. Activitatea Artmark are o multime de efecte conexe care fac bine circulatiei de arta. Daca exista vreo institutie in stare sa ne racordeze la un moment dat la piata europeana de arta – care se opreste deocamdata la Budapesta – atunci Artmark este in pole position.

Daca par un pic exaltat in comentarii (sorry, Viky 🙂 este pentru ca Artmark raspunde tuturor asteptarilor mele: expertiza exceptionala, idei originale, strategie coerenta, curaj si spectaculozitate. Cred ca este negustoria ideala in care si vanzatorul scapa de marfa si cumparatorul plateste nu putin pe ea si amandoi se despart cu zambetul pe buze.

 

 

Multe din tablourile oferite diseara spre vanzare sunt similare cu ce am mai vazut si la alte case de licitatie. Insa Artmark reuseste sa adune multe la un loc, dupa criterii valorice apropiate, si sa ambaleze totul in stralucire si intr-o poveste de care orice cumparator are nevoie. E o schema inteligenta si va readuc aminte de conceptul de valoare intangibila. (Apa gazoasa, zahar si colorant. Productia costa 30 de bani pe litru. Daca insa aceasta bautura are pe ea eticheta Coca Cola, lumea o plateste cu 3 lei, de 10 ori mai mult. Sau acea reclama la Master Card, v-o amintiti? Rochia – 500 lei, biletele la teatru – 100 de lei. Zambetul ei – nepretuit) Cam asa stau lucrurile. Artmark a reusit sa se brand-uiasca rapid si categoric pe piata de arta de la noi datorita in primul rand unui plan bine pus la punct. A aparut numai de doi ani dar deja chiar si celelalte case de licitatie recunosc “ca exista Artmark si restul”. Sau daca n-o recunosc, o stiu oricum.

Nu stiu la ce model se raporteaza Artmark in planul sau de afaceri si in anvergura in general dar singurul risc ar fi ca detasandu-se prea mult de pluton, sa nu mai aiba element de comparatie si sa piarda directia. O varianta ar fi ca in Romania sa apara un concurent serios care sa faca lucrurile si mai interesante sau ca Artmark sa reuseasca sa promoveze arta romanesca in afara tarii, pe de-o parte, si sa faca o minune si sa grabeasca educarea investitotilor si colectionarilor in cultura plastica europeana pentru a (re)pune in circulatie si semnaturi straine, de cealalta parte. Deocamdata ne jucam (serios, e drept) de-a licitatiile de arta intr-o enclava nationala care in lumea globala de azi e cel putin bizara.

 *** M-am bucurat enorm sa vad un contemporan ca Ilie Boca printre atatea semnaturi “clasice” ***

Potentialul enorm al artei plastice contemporane si al semnaturilor tinere a fost deja “mirosit” si de Artmark si de Goldart, cel putin. Din aceasta intrecere unde liderul nu este deocamdata clar detasat, vor avea de castigat cu siguranta artistii plastici in viata care au sansa sa se bucure de roadele muncii lor. Iar pe traseu, tot arta contemporana ar putea duce la crearea acelei caste pe care mi-o doresc, a agentilor si promotorilor profesionisti care sa-si uneasca destinele cu cele ale artistilor intru folosul tuturor.

Spuneam despre efectele benefice conexe pe care Artmark le straneste cu licitatiile sale. Asta vara, la sesiunea de orientalism de la hotelul Vega din Mamaia, lucrarile au stat cateva zile si la Muzeul de Arta Constanta. Cu acea ocazie un hotel care si-a vazut zilele de glorie in anii 70 ai secolului trecut a fost readus in atentie, iar muzeul s-a bucurat de un aflux de vizitatori cum nu mai vazuse demult (in ciuda colectiei exceptionale si a expozitiilor temporare foarte interesante). De aceasta data, Opera Romana, prin organizatia Friends of Opera condusa de Gilda Lazar, a vazut oportunitatea de a incerca sa adune fonduri pentru institutia lovita de criza economica. Zeci de obiecte ale actualilor sau fostilor artisti ai Operei sunt scoase la o “licitatie tacuta”. In plus, cateva sute de bucuresteni au mai vazut cum arata aceasta cladire si pe interior, nu numai pe dinafara, de la volanul masinii. Nu este o afirmatie rautacioasa ci una realista. Eu personal nu mai fusesem la Opera de aproape doi ani.

Pentru ca lumina nu era una potrivita unor fotografii de calitate, prefer sa arat in acest articol detalii din lucrari care mi-au placut foarte mult si sa va las sa vedeti picturile fotografiate cum trebuie pe site-ul Artmark.

Si inca o gaselnita pe care unii ar cataloga-o aproape o obraznicie: in vreme ce unele case de licitatie abia strang la sesiunile de strigare cateva zeci de persoane, Artmark, care a rezervat o sala de 900 de locuri, nu va permite accesul la licitatie decat cu invitatie si in tinuta formala! Si se pare ca solicitarile au depasit locurile disponibile. Am revin cu detalii dupa ce voi participa efectiv la eveniment.

Asadar, asteptari mai mult decat mari de la aceasta licitatie. In mai putin de 24 de ore vom sti daca efectul a fost cel scontat.