*** Cladirea in care se afla noul sediu Alis ***

Sunt destul de comod cand vine vorba de participat la sesiunile de strigari ale caselor de licitatie. Imi place sa stau cu catalogul in brate si sa urmaresc succesiunea loturilor in fata calculatorului, mai ales ca mai toate casele ne rasfata acum cu transmiterea in direct a sedintelor pe internet. Am facut o exceptie de aceasta data din trei motive: cea de aseara a fost prima licitatie din acest sezon; Alis si-a schimbat locul, ziua si ora sedintelor de strigare; am vrut sa-l insotesc pe prietenul meu Sorin Adam pentru a urmari cu cat i se vinde lucrarea inscrisa in catalog.

Locul cel nou este cladirea Uzinexport de langa Piata Victoriei iar sala de expozitie si de licitatie se afla la etajul 7, intr-un ambient foarte elegant.

Lucrarea lui Sorin s-a vandut la pretul de strigare de 2.000 de lei. Eu il trec in contul succeselor pentru ca este foarte important ca o lucrare in primul rand sa se vanda pentru a construi cota unui artist. Iar in cazul unui contemporan, “jocul” este cu atat mai palpitant pentru ca el poate deveni un participant – chiar si pasiv – la circulatia operei sale pe piata.

Vedeta licitatiei nu a fost, asa cum s-ar fi dorit, lucrarea “Case la Vitre” a lui Petrascu, ramasa nevanduta la pretul de pornire de 85.000 lei ci acest “Peisaj cu biserica” al lui Jean Al. Steriadi, adjudecat tot la pretul de pornire care a fost de 28.000 lei.

Mi-a placut mult “Portretul de fata” al Luciei Piso, vandut pentru 4.300 dupa ce a plecat de la 2.400. Parca totusi prea putin pentru asa o lucrare…

A doua lucrare vanduta, in ordinea valorii, a fost aceasta panza intitulata “Barci la mal” si semnata Constantin Piliuta. Pretul de adjudecare, 13.000 lei, cu o mie mai mult fata de pornire.

A fost ceva bataie pe acest peisaj invernal apartinand Scolii de la Baia Mare. S-a adjudecat pentru 4.300 dupa ce a pornit de la 1.200. Un lucru de placuta surpriza din doua motive: semnatura este indescifrabila iar lucrari ale Scolii de la Baia Mare nu se prea gasesc in Bucuresti. Si nu pentru ca Baia Mare ar fi la celalalt capat al pamantului ci pentru ca – am observat – colectionarii din capitala nu se prea inghesuie cu cererea.

( Aici e necesara o paranteza pe care o scriu mustacind. Nu stiu ce spune asta despre expertii casei Alis care au vandut acest tablou cu semnatura “indescifrabila”. Un expert al altei case de licitatie mi-a spus senin deunazi “de unde si pana unde indescifrabila? Este o panza Ianos Gruzda.” Atat.)

Per total s-au vandut numai 20 din cele 81 de loturi de la sectia grafica si pictura. Un procent demoralizator care odata prelungit, duce o casa de licitatie spre un ineluctabil faliment. Sper sa nu se intample acest lucru cu cea mai veche casa de licitatie de la noi, in epoca postdecembrista. Lucrari bune au fost mai multe, iar preturile atat de tentante incat ma felicit ca nu m-am inregistrat cu un numar printre licitatori pentru ca as fi riscat sa-mi cheltuiesc in avans vreo 2-3 salarii. Este foarte probabil, si sper sa se intample asa, ca multe lucrari sa fie ofertate dupa licitatie, cum se intampla adesea.

In concluzie, a inceput sezonul de licitatii 2010-2011. Criza sau nu, mergem inainte!