Florentin Tanasescu – Sculpturi Imateriale

Am ajuns duminica aceasta, intr-o superba zi de toamna si intr-o selecta companie, la Palatul Mogosoaia. Este o destinatie destul de populara pentru o plimbare la sfarsit de saptamana printre bucuresteni si asta face bine celor 5 expozitii deschise simultan in cladirile complexului brancovenesc.

 

 

Bogatia ofertei culturale se datoreaza doamnei director Doina Mandru. Si profit de ocazie pentru a face o sugestie si dumneaei si tuturor directorilor de muzee din tara: nu mai percepeti bilete de intrare in expozitii! Este o practica rezervata evenimentelor retrospective majore, dar nu se aplica aproape (ca sa nu fiu fundamentalist adaug aceasta rezerva) nicaieri in lume pentru arta contemporana. In schimb ati putea vinde cataloagele expozitiilor cu pricina si in felul acesta veti evita ca pliantele sa fie aruncate in primul cos de gunoi intalnit in cale (asta daca nu le veti vedea purtate de vant pur si simplu). Un individ se ataseaza de orice obiect pentru care a platit o suma de bani, oricat de modica. Si inca ceva foarte important: nu mai interziceti fotografiatul!!!! In nici un mare muzeu din lume in care am fost nu mi s-a interzis sa fotografiez Dali sau Picasso sau Klimt. In schimb, evident, interziceti folosirea trepiedului pentru ca acesta este un semn ca acele poze ar putea fi la standarde profesioniste si eventual folosite in scopuri comerciale. Oricum, in ziua de azi in care un banal telefon mobil are inclus un aparat foto mai performant decat cel pe care il foloseam eu in anii facultatii, nu veti putea impiedica pe cineva sa faca poze daca vrea.

 

 

Asa, acum ca mi-am varsat naduful, sa povestesc mai departe. Am ajuns la Mogosoaia cu artistii plastici Dinu Radulescu, Florentin Tanasescu si cu sotia acestuia, Cristina. Cei din urma au pe durata lunii septembrie expozitii de sculptura, respectiv pictura acolo. Datorita faptului ca eram insotit de autori, am putut fotografia in voie. Un privilegiu care n-ar trebui sa existe ca atare ci ar trebui permis oricui, dupa cum spuneam mai sus.

 

Sotii Tanasescu traiesc la Paris de la inceputul anilor ’90. Au reusit sa se acomodeze acolo, financiar in primul rand, datorita unei sanse pe care o gasesc fascinante: dl. Tanasescu a facut parte din echipe de elita care au restaurat cele mai prestigioase cladiri ale Parisului, in frunte cu palatul Luvru. Sper sa pot scrie o poveste separata despre faptul ca un artist plastic roman a fost selectat pentru o misiune pentru care putini francezi au fost capabili.

 

 

 

 

Dl Tanasescu, care pentru a-si usura viata in Franta si-a simplificat numele in Tanas, a adus banuiesc cu ceva eforturi sculpturi plasate undeva la mijlocul dintre coabitarea cu natura si alterarea ei in chip prometeic. Structuri serpuite de lemn, o arca alegorica, forme contorsionate din cauciuc, stau vii si pulsande pe peretii si pe pardoselile salilor de la Mogosoaia. Din pacate altele asemenea si cateva din bronz patinat au ramas in atelierul de la Paris si apar numai in catalogul expozitiei.

 

 

 

 

 

Florentin Tanasescu s-a nascut la Bucuresti in 1953. A absolvit sectia de Sculptura a Institutului de Arte Frumoase in 1977, ca sef de promotie, la clasa doamnei Georgeta Caragiu. A mai ramas un an in scoala pentru a aprofunda sculptura cu si mai mult studiu. Ajunge la Paris cu o bursa UNESCO, chiar in 1990. In 2000 este laureat cu premiul pentru sculptura la “Salon de Saint-Cloud”.

 

O alta veste buna este aceea ca lucrarile sale vor putea fi vazute si la Iasi, in luna octombrie.