La acesta ora sta sa inceapa ultima licitatie a casei Alis inainte de a lua vacanta. Si Artmark si Goldart trag obloanele in august dupa cate stiu.

Scriu acest articol pentru ca Alis a fost si prima casa de licitatii la care am participat. Este si prima infiintata, chiar in 1990 si a luat practic crema deceniului marilor oportunitati, cand puteai cumpara aproape orice lucrare cu magica suma de 100 de dolari. In plus, cand au iesit la iveala tablouri de patrimoniu ascunse cu grija in anii comunismului, firma infiintata de mai multi ofiteri bine scoliti si cu nas pentru afaceri, era singura interfata “oficiala” la care se putea apela.

Alis are un portofoliu mai diversificat, de obiecte, argintarie, mobilier, sectie bibliofila si, evident, pictura, grafica si sculptura. Editia de azi s-a folosit pentru invitatii de o pictura a prietenului meu Stefan Pelmus, acest Graal la pretul de pornire de 2000 de lei. Sunt curios daca va fi adjudecata si daca provine direct de la artist.

Preturile de pornire sunt uneori extrem de accesibilie si as recomanda casa Alis pentru ca orice iubitor de frumos cu ceva surplus financiar “sa-si faca mana” cum se spune.

Sedintele de strigare sunt bilunare si au loc in foayerul sau in sala de spectacole a Teatrului Opereta Ion Dacian de langa hotelul Intercontinental. Recent, Alis a introdus posibilitatea urmaririi licitatiei in direct pe internet la adresa www.alis.ro

Loturile sunt scoase la vanzare in RON, ceea ce e un pic dificil pentru mine, euro mi se pare o moneda de referinta mai buna si mai rotunda. In plus, pasii de licitare sunt ridicoli, de 10, 25 sau 50 de lei, ceea ce – in detrimentul casei pana la urma – face anevoioasa progresia sumei.

Scriu toate acestea fara a avea o sursa directa in Casa Alis, dar promit ca la toamna vor prezenta in extenso si casa Alis si Goldart si va voi spune si cateva povesti despre casele de licitatie care nu au supravietuit pietei.