Merg din cand in cand in Parcul Sportiv Dinamo pentru a juca tenis. In urma cu mai bine de un an, am vazut pe aleea care duce spre terenurile de zgura, o sculptura culcata la pamant, inchisa in blana de lemn si protejata cu vata minerala. “Asa se transporta o sculptura, bravo!”, am exclamat in gand atunci asteptand curios sa vad daca piatra era adusa si urma sa fie instalata sau ambalata de plecare.

Ei bine, dupa aproape doi ani constat ca nici una nici alta. Sculptura sta in continuare ca si abandonata pe peluza de la marginea aleii cu pricina. Si sentimentul de abandon, de obiect al nimanui desi in perimetrul clubului sportiv, n-a fost simtit numai de mine. Ci si de niste golanasi probabil care s-or fi jucat marlenste pe langa ea, si i-au rupt protectia de lemn si i-au zburatacit caltii. Am gasit-o asa cum o vedeti in poze, ca un animal de plus abuzat cu rautatea aceea fara justificare de care numai copiii sau adolescentii pot da dovada. Dar nu ii acuz in primul rand pe ei ci pe administratorii care au neglijat patrimoniul pe care il au in grija si care si-au dat, printr-o nepasare prelunga, acordul tacit pentru acest act de vandalism.

Poate pare un lucru de nebagat in seama dar diavolul se ascunde in detalii. Un amanunt ca acesta lasa impresia de curte fara stapan si invita la nelegiuiri. Pacat de munca sculptorului si de senzatia neplacuta pe care o lasa ignoranta vremelnicilor ei stapani.