Traian Bradean (n. 4 iulie 1927, comuna Comlausi, jud Arad), pictor

Probabil ca nu îmi dau seama ca pasiunea mea pentru arta contemporana româneasca a dat roade unei succesiuni de privilegii. Privilegiile de a capata acces într-o lume de oglinzi, ape, culori, forme si profunzimi, o lume pe de-o parte închisa, pe de alta parte dependenta de recunoasterea si aprecierea publica: cea a artei plastice.

***** Traian Bradean si criticul Adriana Botez Crainic *****

Intruziunea în atelierul lui Traian Bradean a evoluat, pe parcursul a trei ore, de la senzatia de tolerat la cea de oaspete rasfatat. Tot abilitatea si relatiile de o viata ale doamnei Adriana Botez-Crainic mi-au deschis si aceasta usa a atelierului din strada Eforie. Traian Bradean nu s-a sfiit sa-mi spuna verde-n fata ca eu sau orice alt neinvitat ar fi fost tratat cu refuz daca nu as fi fost precedat de discursul persuasiv al dnei Crainic. Este atitudinea poate fireasca a unui artist consacrat care îsi pretuieste si dramuieste timpul si care se fereste de intrusi dupa o serie de experiente nefructuoase ale unor “admiratori” sau ale unor interesati promotori ai artelor.

Initial nici nu mi s-a permis sa fac vreo fotografie în atelier pentru ca apoi sa mi se prezinte ad hoc o expozitie in extenso a lucrarilor semnate Traian Bradean.

Nuduri, scene bucolice de la Dunare sau de la poalele Apusenilor, flori sau muzicieni, toate intr-o betie de culori ca o supradoza de frumos.

Florile lui Traian Bradean:

M-a impresionat modul în care, ajuns el însusi demult la maturitatea mentoriatului, Traian Bradean pastreaza mereu aproape imaginile formatorilor sai: Alexandru Ciucurencu si doctorul Gheorghe Ghitescu. De la primul a învatat, la începutul anilor 50, forta culorii si puterea decantatoare a unei tuse care sublimeaza ideea si o transforma în arta. De altfel, Bradean i-a fost asistent lui Ciucurencu imediat ce a absolvit Institutul, in 1956.

***** Pictorul Alexandru Ciucurencu (1903-1977) *****

***** Traian Bradean privindu-si mereu maestrul *****

De la doctorul Popescu Cristian – autorul celei mai prestigioase lucrari de anatomie artistica dupa care au invatat si înca învata zeci de promotii – Bradean a deprins importanta si secretele desenului, forma primara a unei lucrari de pictura. Si a facut-o atat de bine incat la prima sa expozitie, in 1957, tanarului absolvent i-au fost cumparate desene de “greii” Corneliu Baba si Corneliu Medrea. De altfel, tânarul Bradean va realiza mii de desena anatomice care apar în tomul scris de dr. Ghitescu. Ce metoda mai buna pentru un tânar artist sa arda cu vâlvatai etapa creeri reflexului de a contura trupul uman si ce cale mai buna sa se cimenteze o prietenie pe viata intre doi oameni decât o astfel de colaborare?

***** Dr. Georghe Ghitescu, intr-o fotografie langa sevaletul lui Traian Bradean *****

Daca ar fi sa risc o contestabila genealogie artistica, as spune ca in trunchiul sadit de Camil Ressu la temelia Academiei de Arte Plastice, prima mare bifurcatie stilistica a avut loc odata cu admirabilele solutii intitulate Corneliu Baba si Alexandru Ciucurencu. Din paleta de culori a lui Ciucurencu au rasarit Bradean, Uta Chelaru, Vasile Grigore, care au rezolvat apoi in stil propriu invatatura si dragostea pentru rigoarea si studiul fortei culorii. O copie dupa o poza veche a maestrului Ciucurencu sta si azi de-a dreapta sevaletului lui Traian Bradean.

Lumea bucolica a lui Traian Bradean:

Si inca o “slabiciune” pe care am observat-o deja la mai multi artisti: atasamentul fata de lucrari timpurii de care nu s-ar instraina nici in ruptul capului. Maestrul Bradean (am evitat cat am putut apelativul “maestru” pentru ca pictorul l-a respins cu un gest a lehamite), maestrul Bradean asadar, mi-a permis sa fotografiez lucrari de la sfarsitul anilor 40 si din studentie, intr-un stil complet diferit fata de cel pe care il cunoastem azi.

***** Autoportret Traian Bradean, datat 1947. “Asta e sapca pe care am purtat-o cat timp am fost la scoala” isi aminteste artistul *****

***** Lucrare din timpul studentiei *****

Artistul isi aminteste ca a vazut primele indeletniciri artistice in artizanatul cu care se ocupau parintii sai, Ion si Livia. Ion, mot din Apuseni si coborat in campia Banatului, decora cojoace cu fire si sireturi colorate dupa ce mai intai trasa cu mana sigura, cu ajutorul unei pene, modelul pe care urma sa mearga impunsatura acului. “Mama,” povesteste artistul, “il ajuta pe tata cu cusutul. Tot ea desenase pe podeaua de lut a unei camere a casei noastre, un covor. Atat de bine l-a facut incat preotul cand a venit sa sfinteasca incaperea a zis ‘Aoleu, sa nu calc pe covor, tata Livio. Atat de bine il desenase si-l colorase ca ziceai ca-i adevarat si imaculat.” Talentul era asadar in familia Bradean si zacea si in fiul Traian.

Si ar fi ramas nedescoperit si neslefuit daca pictorul Anastase Demian, cel care a impodobit catedrala din Timisoara, nu l-ar fi indemnat sa isi continue studiile la liceul de Arta din Timisoara. Pentru ca, de la varsta de 15 ani, Traian Bradean a intrat ucenic ca zetar tipograf. Si stapanea deja aceasta meserie cand abia la 21 de ani decide sa urmeze liceul. Artistul recunoaste ca isi datoreaza destinul incurajarii lui Anastase Demian si… comunismului. Fara rasturnarea istorica din 1947 care a deschis iata calea spre educatie si claselor proletare, Traian Bradean ar fi fost toata viata un zetar tipograf in Timisoara. Este o poveste similara cu cea pe care am auzit-o de la sculptorul Constantin Lucaci, care se pregatea pentru o cariera in inginerie la Resita in ultimii ani ai monarhiei romanesti.

Talentul artistic al lui Traian Bradean s-a impletit viguros cu cel al sotiei sale, Angela Popa. Fiica a pictotului moldovean Nicolae Popa, nascut la Vaslui in 1901 si scolit de Octav Bancila si Stefan Dimitrescu la Academia de Arte din Iasi si apoi bursier in atelierul parizian a lui Andre Loth. Din filonul ardelean si cel moldovean al celor doi pictori nu e de mirare ca urmasul lor este depozitarul cert al talentului plastic. Imporumutand numele bunicii Livia si al bunicului Nicolae, unul pe filiera paterna, altul pe cea materna, Liviu Nicolae Bradean este de asemenea absolvent de Arte Frumoase. Termina in 1993 pictura de sevalet si restaurare la clasa profesorilor Cilievici si Ciubotaru. De filiera Popa ma voi ocupa insa pe larg intr-un articol ulterior. “Un secol de pictura,” asa s-ar putea numi aceasta saga a liniilor Popa-Bradean din care arta romaneasca a avut un prinos castig.

***** Un autoportret in cheie ludica *****

Traian Bradean, muzica si gratie feminina:

Multumesc inca odata artistului ca m-a primit in lumea sa si ca – dupa 3 ore in care s-a convins sper ca “stiu sa tac” – mi-a adresat, de data aceasta direct, invitatia de a-l mai vizita.