“M-am gandit sa privesc pictura maestrului Pelmus din perspectiva crestina. […] Ma uit la ea cucerit din pricini sufletesti inca nedeslusite…La prima vedere vad un fel de bestiariu, ciudat, care imi alimenteaza in subconstient o semnificatie apocaliptica. […] La a doua privire Stefan Pelmus se regaseste din plin in miezul cuvintelor inspirate: taria din mijlocul apelor, verdeata odraslita, iarba purtatoare de samanta, pasari care zboara peste pamant, toate taratoarele pamantului dupa felul lor, inotatoarele cele mari, pestii marilor etc. De-abia la a treia privire imi dau seama ca pictorul nu ramane descriptiv pana la capat. El intervine cu un duh aparte care (…) are in centru , la baza sau foarte aproape de centru Inima sau, mai de fiecare data, Potirul (…)” Ioan Pintea

“(…) Modul sau de a picta nu-si are pereche: nimeni, niciodata, nu a creat ceva de acest gen, ceva atat de bizar si totusi atat de viu. Lumea semnelor inventate de Pelmus se ridica la un inalt nivel de plauzibilitate. Traieste prin ea insasi si nu are nevoie de nici o conjunctura. (…) Este ceva aproape matematic in solutiile compozitionale ale lui Pelmus. Si, in matematica, solutiile poarta semnul Destinului.” Tudor Octavian

“(…) Puse alaturi unele cu celelalte, cu chipul lor material, cu culori intense, simbolurile se relationeaza intre ele in functie de apropierea sau departarea de centru sau de margine. In interactiune se stabilesc ierarhii, atractii si respingeri, dar singur privitorul este suveran pe traseul sau de la un simbol la altul, in functie de ceea ce dicteaza propriul lui interior. (…) Datorita lui Stefan Pelmus, multe dintre semnele acestea consacrate deja, stau, cu haina lor de carne, langa semnele lor contrare. Nimic din toate acestea nu ar fi fost, daca timpul n-ar fi adunat in mintile noastre de la inceputul existentei omenirii pana acum, semne care sa ateste trecerea noastra in eternitate.” Adriana Barna